joi, 12 noiembrie 2009

SITUATIA DE COMUNICARE



Funcţiile limbajului

Scopul limbajului este acela de a transmite informaţii, esenţială este funcţia sa de comunicare.
Comunicarea organizează enunţul în forme diferite, ceea ce duce la existenţa unor diferite tipuri de mesaj, care presupun mai multe funcţii ale limbajului.
Funcţia limbajului -relaţie între o anumită formă lingvistică şi situaţia/ contextul/ poziţia socială ori interpersonală în care această formă lingvistică este utilizată; însumează comunicarea ideilor, exprimarea atitudinilor etc.
Fiecărei funcţii îi corespund, în procesul comunicării, forme lingvistice specifice; chiar dacă un mesaj nu are o singură funcţie, una dintre ele predomină şi impune un anumit uz al unităţilor lingvistice în enunţ.

Factori care intervin în procesul comunicării
FUNCTIILE CORESPUNZATOARE
(Roman Jakobson)

Emiţător
1. Emotivă  (numită şi interjecţională)
- este  centrată asupra emiţătorului, are ca scop exprimarea atitudinii vorbitorului faţă de conţinutul enun­ţului. Stratul pur emotiv al limbajului este constituit din interjecţii; dincolo de emoţia pură, limba posedă însă şi alte caracteristici formale menite să marcheze participarea afectivă a vorbi­torului la enunţ (persoana I la pronume şi verb, intonaţia* interogativă/ exclamativă, lungimea sunetelor etc): Vai, ce tare plouă!
Destinatar
(receptor)
2. Conativă  (numită şi persuasivă sau retorică)
-  orientează enunţul către destinatar (receptor). Expresia gramaticală a funcţiei conative este marcată de pers. a II-a la pronume şi verb, de vocativ la substantiv şi de imperativ la verb; intonaţia exclamativă/interogativă caracterizează şi ea enunţurile a căror funcţie primordială este centrată asupra receptorului: Ascultă-mă! De ce nu mă crezi?
Referent
(context)
3. Referenţială (numită şi denotativă, informativă)
- este orientată spre referentul mesajului, este funcţia primordială într-o mare parte a enunţurilor, coexistând uneori cu alte funcţii; îi aparţin enunţuri neutru-informative ca: Pisica este un animal domestic.
Cod
4. Metalingvistică
- este predominantă în frazele care aparţin metalimbajului, deci care transmit infor­maţii despre un anumit cod*, devenit el însuşi obiect de descriere în enunţ; distincţia care stă la baza identificării acestei funcţii se face între lim­bajul obiectual (care spune ceva despre obiect, referent) şi metalimbaj (care spune ceva despre limbaj); explicaţiile pot privi argourile, limbajul copiilor, (in)corectitudinea unei forme grama­ticale, decodificarea unui alt cod ş.a.: Nu se spune „ei este, ei face", ci „ei sunt, ei fac"; „Şuţ" înseamnă „hoţ”; Săgeată înainte înseam­nă „sens unic".
Contact
5. Fatică
- asigură menţi­nerea contactului dintre vorbitor şi interlocu­tor. Enunţul poate cuprinde fraze care atrag atenţia destinatarului sau confirmă faptul că el rămâne în continuare atent, atât în comunicarea directă, cât şi în cea mediată: Acum urmăriţi-mă cu atenţie!; Alo, mai eşti pe fir?
Mesaj
6. Poetică(numită şi estetică sau literară)
-  este centrată asupra mesa­jului, constituind funcţia predominantă a artei verbale. Ea nu apare izolată în text, ci se combină cu celelalte funcţii, de ex. în diversele genuri poetice: poezia epică, dominată de enunţuri expozitive formulate la persoana a III-a. implică o participare a funcţiei referenţiale; poezia lirică, dominată de persoana I, cuprinde enunţuri în care intervine puternic funcţia emotivă, iar poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulată la pers. a II-a (oda, epistola), implică funcţia conativă.
                                                                                                                                                                                                                                           

PASOPTISTI VARIANTE TIPUL I SCRIS

SUBIECTUL I (30 de puncte) 01
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul
de mai jos:
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jălire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte,
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinelor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe feţe de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoţând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!
(Vasile Alecsandri, Gerul)
1. Selectează două cuvinte care aparţin câmpului semantic al iernii. 2 puncte
2. Precizează rolul semnelor de punctuaţie din prima strofă. 2 puncte
3. Transcrie un vers care conţine o locuţiune verbală, folosită cu efecte expresive. 2 puncte
4. Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
5. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază
prezenţa eului liric în textul dat. 4 puncte
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în prima strofă. 4 puncte
7. Motivează plasarea în poziţie iniţială, în fiecare catren, a substantivului gerul. 4 puncte
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică
şi mijloacele artistice. 4 puncte
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie,
reflexivitate), prezentă în textul dat. 4 puncte

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta02
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul
de mai jos:
Pe coastele Calabrei* vaporu-naintează
În unda luminoasă ce noaptea fosforează*;
El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin,
Şi luna, vas de aur, pluteşte-n ceruri lin.

În dreapta, pe-ntuneric, se-nalţă-un negru munte,
Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;
Sehastru ce cunoaşte al globului mister,
El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.

În stânga e Carybda* sălbatică, stâncie.
Din zare se întinde o punte argintie
Pe care se îndreaptă vaporul legănat,
Ce calcă orizonul cu stele semănat.

Dorm valurile mării sub atmosfera caldă.
În baie azurie Sicilia se scaldă;
Şi-n umbră călătorul, ţintind ochii spre mal,
Aspiră-al Syracusei* parfum oriental.
(Vasile Alecsandri, Pe coastele Calabrei)
* Calabria – regiune a Italiei meridionale
* fosforează – (înv.) luminează în întuneric, manifestă fenomenul de fosforescenţă
* Carybda – monstru acvatic care trăia pe o stâncă din strâmtoarea Messina; înghiţea uriaşe cantităţi
de apă şi, odată cu ea, tot ceea ce plutea în apropiere
* Syracusa – port pe coasta răsăriteană a Siciliei
1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor mister şi parfum. 2 puncte
2. Precizează rolul cratimei din structura „stele-n cer”. 2 puncte
3. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin verbul a călca. 2 puncte
4. Menţionează două cuvinte din textul dat, a căror formă nu mai este acceptată de DOOM2,
precizându-le forma literară actuală. 4 puncte
5. Transcrie un fragment de vers/ un vers în care apare o imagine vizuală. 4 puncte
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în a doua strofă. 4 puncte
7. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică
şi mijloacele artistice. 4 puncte
9. Motivează, cu ajutorul a două argumente, prezenţa descrierii în poezia citată. 4 puncte

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Variant03
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul
de mai jos:
Nenorocita privighetoare 
Cânta-n pădure a ei durere, 
Natura-ntreagă da ascultare, 
Tot împrejuru-i era tăcere.


Un măgar mare ce-o ascultase, 
Şi ca un aspru judecător 
Capul pleoştise, sau râdicase 
Câte-o ureche,-n semn de favor,

Ieşi-nainte să-i dea povaţă
Şi c-o neroadă încredinţare: 
„Am fost, îi zise, aci de faţă
Dar zău nu-mi place a ta cântare.  

Cu toate-acestea, am nădejdi bune, 
De nu îţi pare lucru prea greu, 
La nişte reguli a te supune, 
[...] Luând de pildă cântecul meu."

 Atunci începe cu bucurie
Un cântec jalnic şi necioplit, 
Încât de aspra lui armonie 
Toată pădurea s-a îngrozit.

 Privighetoarea, fără sfială, 
Zise: „Povaţa e în zadar;
Căci d-aş urma-o, nu e-ndoială 
 Că eu în locu-ţi n-aş fi măgar”. 
(Grigore Alexandrescu, Privighetoarea şi măgarul)
1. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul cap. 2 puncte
2. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost, îi zise, aci de faţă”. 2 puncte
3. Scrie forma acceptată de DOOM2 a cuvintelor râdicase şi favor. 2 puncte
4. Precizează valoarea expresivă a adjectivului nenorocită, din primul vers. 4 puncte
5. Transcrie două sintagme/ scurte fragmente care conţin imagini artistice diferite. 4 puncte
6. Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite, identificate în strofa a doua. 4 puncte
7. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul dat. 4 puncte
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa finală (morala fabulei). 4 puncte
9. Argumentează apartenenţa poeziei la genul epic, prin prezentarea a două trăsături identificate în text.
4 puncte

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta004
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul
de mai jos:
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mândre generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.

Dintr-o peşteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară:
De pe muche, de pe stâncă, chipuri negre se cobor;
Muşchiul zidului se mişcă... pântre iarbă se strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nălucirei: un mormânt se desvăleşte,
O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc...
Iese... vine către ţărmuri... stă... în preajma ei priveşte...
Râul înapoi se trage... munţii vârful îşi clătesc.

Ascultaţi...! marea fantomă face semn... dă o poruncă...
Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez...
Glasul ei se-ntinde, creşte, repetat din stâncă-n stâncă,
Transilvania-l aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute
Şi puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuţi mari, fapte cumplite îţi sunt ţie cunoscute,
Cine oar’ poate se fie omul care te-a-ngrozit? [...]
(Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia)
1. Transcrie două cuvinte care aparţin câmpului semantic al naturii. 2 puncte
2. Precizează rolul punctelor de suspensie din strofa a patra. 2 puncte
3. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul ceas. 2 puncte
4. Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
5. Transcrie două structuri/ fragmente de vers care conţin imagini artistice diferite. 4 puncte
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în strofa a doua. 4 puncte
7. Motivează alternanţa verbelor la prezent, din partea iniţială, cu cele de perfect compus,
din partea finală a textului. 4 puncte
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică
şi mijloacele artistice. 4 puncte
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat. 4 puncte
SUBIECTUL I (30 de puncte) − Variant5
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul
de mai jos:
Pă când abia se vede a soarelui lumină
În vârful unui munte, pe fruntea unui nor,
Şi zefirul mai rece începe de suspină
P’ în frunze, pe câmpie cevaşi mai tărişor;

P’ acea plăcută vreme, în astă tristă vale,
De sgomot mai de laturi eu totd’ auna viu,
Pe muchea cea mai naltă, de mă aşez cu jale,
Singurătăţii încă petrecere de ţiu.
……………………………………………………..
P’ acea singurătate ce ochiul sus priveşte,
Când razile de soare natura stăpânesc,
Îndată ce şi umbra de noapte se iveşte
Grămezile de stele încep de strălucesc.

Încet, încet şi luna, vremelnică stăpână,
Se urcă pe Orizon câmpiile albind,
Şi plină de plăcere, c-o frunte mai blajană
Îşi caută de cale adesea mulţumind.
(Vasile Cârlova, Înserare)
1. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul soare. 2 puncte
2. Explică utilizarea apostrofului în structura p’ acea. 2 puncte
3. Transcrie două cuvinte a căror formă nu mai corespunde normelor limbii literare actuale. 2 puncte
4. Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
5. Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază
prezenţa eului liric în textul dat. 4 puncte
6. Exemplifică două imagini artistice diferite identificate în text. 4 puncte
7. Motivează încadrarea versurilor în lirica romantică, prin reliefarea a două trăsături
existente în text. 4 puncte
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică
şi mijloacele artistice.
9. Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul dat. 4 puncte

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta057
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul
de mai jos:
„Vezi, mamă, ce mă doare! Şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi fuge de la mine!
Îmi cere… nu-ş’ ce-mi cere! Şi nu ştiu ce i-aş da;
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;

Că uite, mă vezi mamă? Aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrămi şi plâng, măicuţă, plâng.”
………………………………………………………
E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei
Veşmântul său cel negru, de stele semănat,
Destins coprinde lumea, ce-n braţele somniei
Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.

Tăcere este totul şi nemişcare plină;
Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;
Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină
Şi apele adorm duse, şi morile au stat.
…………………………………………………….
(Ion Heliade-Rădulescu, Zburătorul)
1. Transcrie, din strofa a treia, două cuvinte a căror formă nu mai este acceptată de
DOOM2, precizându-le forma literară actuală. 2 puncte
2. Precizează rolul virgulei în ultimul vers al primei strofe. 2 puncte
3. Alcătuieşte două enunţuri pentru a ilustra omonimia cuvântului veste. 2 puncte
4. Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
5. Precizează măsura şi rima versurilor din ultima strofă. 4 puncte
6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în penultima strofă. 4 puncte
7 Motivează prezenţa a două tipuri de lirism (subiectiv şi obiectiv) în textul dat. 4 puncte
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa a doua, prin evidenţierea relaţiei ideea poetică
şi mijloacele artistice. 4 puncte
9. Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate,
ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentă în textul dat. 4 puncte